Pe majoritatea bărbaţilor îi sperie numai gândul despre o posibilă disfuncţie a erecţiei lor, gând din ce în ce mai apăsător odată cu trecerea timpului si inaintarea in varsta.
Deşi în adolescenţă, cei mai mulţi dintre bărbaţi sunt, pe neaşteptate, prinşi în mijlocul unui fenomen relativ jenant – erecţii spontane, la maturitate penisul îşi câştigă o “personalitate” dificilă, dând bătăi de cap chiar în cele mai importante momente.
De ce se teme penisul?
Adolescenţa tinerilor bărbaţi este celebră pentru momentele definite de excitarea într-o intimitate solitară sau ceea ce numim masturbare. După o vreme, apare necesitatea relaţiilor emoţionale care se împlinesc prin sex şi, în acelaşi timp, apariţia sentimentelor precum frica de dezamăgire, inhibarea, intimidarea, chiar drama unui posibil eşec sexual. E mult mai dificil în doi!
Relaţia cu partenerul de sex este capitală – excitarea determină o erecţie completă, iar excitarea este condiţionată de relaxare, erotism, stimuli externi şi interni. Un partener prea pretenţios, agresiv sau absent poate inhiba reacţiile sexuale ale unui bărbat.
Un stimul intern este testosteronul care, spre deosebire de perioada adolescenţei, scade ca o reacţie naturală a procesului de îmbătrânire.
Astfel, emoţiile negative, anxietatea în general sunt primii şi cei mai de temut duşmani ai erecţiei, fiind iminentă o desincronizare între creier şi penis. În funcţie de nivelul stării de anxietate, erecţia poate să nu dureze suficient sau să nu se manifeste sub nicio formă.
În situaţii în care anxietatea atinge cote maxime şi sistemul sangvin este copleşit de adrenalină, bărbaţii se pot confrunta cu conflicte personale tragice.
Primul pas spre rezolvare ţine de concentrarea bărbatului numai asupra aspectelor care îl excită, percepând partida de sex ca împlinirea unei dorinţe puternice şi nu ca pe îndeplinirea unei obligaţii.